În afară de performanțele inovatoare și profitabile, siguranța angajaților reprezintă o altă prezumție necesară a succesului operațiunilor în procesul de fabricație. Orice vătămare sau afecțiune din sectorul industrial este evaluată în conformitate cu standardele stricte de siguranță și împovărează companiile cu costuri suplimentare mari. Pentru a evita situațiile riscante, roboții industriali au fost ținuți la distanță de lucrători printr-o serie de măsuri de protecție încă de la începutul istoriei automatizărilor. Roboții colaborativi au schimbat complet paradigma și au permis implementarea roboților în cadrul IMM-urilor, fără o infrastructură de siguranță care să necesite costuri ridicate și spațiu valoros.
Principalele avantaje competitive ale coboților UR includ operarea facilă, implementarea rapidă și o interfață care permite utilizatorilor o programare intuitivă, care poate fi executată și prin contact fizic direct cu brațul robotizat. Coboții sunt capabili să lucreze în proximitatea oamenilor fără bariere de siguranță, însă această abordare necesită un control deplin asupra vitezei, forței, puterii și impulsului create de coboți în timpul operațiunilor lor. Chiar dacă coboții UR sunt în topul standardelor de siguranță, există mai multe mituri legate de funcționarea lor.
Roboții sunt nesiguri, fără bariere
Este cel mai răspândit mit, respins datorită numeroaselor implementări cu succes de coboți în diferite procese de lucru. Coboții de la Universal Robots includ 17 funcții de siguranță, atât încorporate, cât și personalizabile. Oprirea de urgență sau oprirea de siguranță reprezintă caracteristicile fixe încorporate, în timp ce personalizarea constă în capacitatea utilizatorului de a programa viteza robotului, rotirea articulațiilor, forța, impulsul, puterea, timpul de oprire, distanța de oprire și alți parametri.
În utilizarea practică, cele mai frecvente personalizări sunt limitările de viteză, deoarece viteza influențează în cea mai mare măsură impactul forței unui robot asupra unui om în cazul interacțiunii acestora. Limitările de spațiu sunt, de asemenea, adesea folosite, iar în ultima perioadă, scanerele de siguranță au devenit din ce în ce mai populare, permițând încetinirea unui robot în situațiile în care oamenii sunt prea aproape de acesta. Personalizarea parametrilor specifici depinde întotdeauna de aplicațiile și condițiile existente la fața locului și garantează operațiuni sigure alături de oameni.
Roboții colaborativi sunt întotdeauna siguri
O altă opinie care nu se potrivește cu realitatea. Siguranța complexă include nu numai un braț robotizat, ci și un efector final. Dacă brațul robotizat folosește, de exemplu, un instrument de tăiere sau de sudură, sau manipulează obiecte potențial periculoase, acesta nu poate garanta siguranța fără un sistem de protecție extern. Există un portofoliu din ce în ce mai extins de efectori finali de la mulți furnizori din piață, iar aceste companii sunt responsabile în special pentru siguranța operațiunilor efectuate. În viitor, efectorii finali vor fi în prima linie în ce privește stabilirea noilor standarde de securitate a aplicațiilor colaborative.
De exemplu, dispozitivele de prindere moderne sunt concepute pentru a manipula obiectele cu o forță exactă suficientă pentru a le apuca, nu mai mare decât este nevoie. Astfel este redus riscul de rănire într-o interacțiune accidentală cu o mână umană. Mai mult, clienții UR care utilizează programul UR+ pot fi siguri că efectorii lor finali UR+ sunt certificați pentru utilizarea sigură cu brațele cobotice UR.
Cu cât robotul este mai mare, cu atât este mai puțin colaborativ
Odată cu lansarea de anul trecut a coboților cu sarcină utilă mare, cum este UR16e care are o sarcină utilă de 16kg, colaborarea sigură este din ce în ce mai discutată. Cu cât robotul este mai mare, și are o sarcină utilă mai mare, cu atât necesită mai multă putere pentru manipularea materialului și cu atât reprezintă un risc mai mare pentru operatori. De fapt, problema principală nu este dimensiunea robotului, ci aplicația particulară și personalizarea adecvată a parametrilor de siguranță.
Există aplicații care utilizează roboți mai mici, care sunt mai riscante decât aplicațiile care utilizează un robot mai mare. De exemplu, o aplicație de laborator bazată pe manipularea materialelor periculoase folosind cel mai mic model UR3 poate fi mai puțin colaborativă decât o aplicație diferită care utilizează un model mai mare. O aplicație de preluare și plasare sau de ambalare și paletizare a pieselor grele combinată cu un scaner de siguranță personalizat corespunzător poate fi considerată mai colaborativă. În momentul apropierii unui operator, un scaner de siguranță permite încetinirea mișcării la un nivel de colaborare sigură cu oamenii. Parametrii personalizabili care permit integrarea mai ușoară a scanerelor de siguranță sunt o parte integrantă a tuturor coboților e-Series, inclusiv a celui mai recent model, UR16e.
Personalizarea parametrilor de siguranță este prea complexă
În general, sistemele UR sunt certificate în conformitate cu standardele ISO 13849 la nivelul de performanță D, prin urmare „sistem extrem de realizabil” și în conformitate cu ISO/TS 15066 care permite evaluarea riscurilor și cerințelor în timpul instalărilor. Deși 80% din cei 42.000 de coboți UR instalați la nivel global funcționează fără protecție externă de siguranță, Universal Robots recomandă întotdeauna efectuarea unei evaluări a riscurilor pentru aplicația respectivă. Parametrii personalizabili pot fi configurați ușor și intuitiv prin utilizarea modurilor de siguranță predefinite. În unele cazuri, interfața robotului permite, de asemenea, personalizarea parametrilor efectorilor finali integrați.
Coboții pot deveni periculoși din cauza unui atac cibernetic
Acest mit are mai degrabă scopul de a atenționa, decât de a face referire la situații reale. De fapt, coboții UR nu pot fi atacați printr-o modalitate care să permită schimbarea sau dezactivarea caracteristicilor de siguranță încorporate, care rămân întotdeauna active. În cazul unui acces neautorizat prin care se încearcă modificarea caracteristicilor de siguranță în timpul funcționării, cobotul se oprește automat. Pentru a-l reporni, este necesar ca sistemul să fie resetat de către o persoană la fața locului, care poate depista orice posibil atac.
Desigur, coboții trebuie să păstreze o anumită deschidere, astfel încât clienții să poată actualiza sistemul, să poată personaliza parametrii pentru o anumită aplicație sau să se interconecteze cu alte dispozitive pentru a-și coordona soluția de automatizare. În orice caz, coboții nu sunt concepuți pentru a fi conectați la internet, dar dacă clienții insistă ca aceștia să funcționeze online, responsabilitatea revine departamentelor IT. Aceasta nu este doar o problemă de infrastructură robotizată. Mediul de lucru al clienților trebuie să fie în general securizat, inclusiv sistemele IT și de fabricație, în ceea ce privește strategiile de securitate și protecția împotriva incidentelor externe și interne.