Pentru export
Cred că doar copiii din ziua de azi nu îşi mai pot da seama de ceea ce însemna expresia “pentru export”. Orice produs exportat trebuia să fie de cea mai bună calitate. Îmi aduc aminte că imediat după revoluţie mulţi români se înghesuiau să cumpere Daciile din Ungaria pentru că, se spunea, erau mai bune decât cele fabricate în România, pentru români. Mai mult, chiar produsele refuzate la export erau mai bune decât cele pentru români. Nu ştiu exact unde “se duceau” produsele româneşti şi cât de scumpe erau ele. Poate că nici nu ajungeau în Occident, dar cert este că noi aveam un cult (sau o obligaţie?) pentru tot ce se realiza pentru export.
Ne-am obişnuit să ne mulţumim cu puţin? Cu lucruri de mâna a doua? Merită alţii mai mult?
La prima vedere, un posibil răspuns vine din trecutul nostru nu prea îndepărtat: Ce să învăţăm de la răposata clasă muncitoare conducătoare? Să ne respectăm? Treaba asta vine din educaţie, din cultură, dintr-un respect al valorilor, lucruri pe care cu greu încercăm astăzi să le (re)descoperim. Dar este destul de greu atât timp cât suntem, chiar şi azi, buni la export pentru “munca de jos” sau pentru salarii minime pe economie. Chiar şi acum ştiu ingineri care pleacă (şi ar mai pleca şi alţii!!) să lucreze în Occident pentru salarii destul de mici.
Această mentalitate de a te mulţumi cu jumătăţi de măsură cred că este foarte păguboasă atât pentru noi, ca ţară (pentru că uşor, uşor suntem din ce în ce mai puţin băgaţi în seamă) cât şi pentru noi ca oameni care ne trezim înconjuraţi numai lucruri de “second hand”: alimente, îmbrăcăminte, servicii, drumuri, o sumedenie de produse nealimentare, băuturi etc. Vom uita ceea ce înseamnă cu adevărat un lucru de calitate. Sloganul nostru ar putea fi “Ieftin şi bun". Necazul cel mai mare care cred că ne pândeşte este acela că nu ne dăm seama că în această perioadă în care există o presiune foarte mare asupra preţurilor, noi, cei din Europa de Est, am putea deveni o alternativă pentru producţia multor bunuri şi servicii. Dar trebuie să ai pretenţii; să ai conştiinţa realizării lucrului “bine făcut”, cu credinţă şi cu pasiune. Dacă nu, în starea în care ne aflăm, avem toate şansele să nu mai vorbim nici măcar de import; vom produce numai pentru nevoile şi grijile noastre...